Concubinajul este în România o instituție care aparține dreptului nostru comun orelenesc, cu o reglementare similară cu cea a căsătoriilor. În ultimele decenii, actele practice privind relația dintre partenerii concubinari au evoluat, atât pe plan civil cât și pe plan religios, ceea ce a dus fie la recunoașterea și respectarea unei anumite forme de stabilire a drepturilor și obligațiilor contractuale, fie la indiferentizarea acestei instituții. Acest articol prezintă în detaliu, totul despre concubinajul din România și, în special, rolul relației concubinare privind stabilitatea și armonia socială.
Ce este concubinajul în România?
Concubinajul este în România o formă de relație neoficială între doi indivizi, fără ca aceștia să fie căsătoriți. Din punct de vedere juridic, această formă de relație este considerată un contract consensual între două persoane care se obligă reciproc să asigure îngrijirea lor comună. Pe lângă obligațiile însoțitoare și drepturile însoțitoare, relația concubinare presupune în general ca partenerii să facă schimb de bunuri și servicii. Într-un sens mai larg, concubinajul este în primul rând o trăsătură culturală, fiind în general acceptat și acceptat în societățile tradiționale și premoderne, unde se vedea ca o modalitate de a evita dificultățile impuse de ceremonialul căsătoriei oficiale.
Reglementările privind concubinajul în România
Cheltuielile privitoare la concubinaj se regăsesc în Codul Civil Român, Care are ca scop oferirea unui cadru legal stabilit pentru definirea, aplicarea și interpretarea relațiilor consensuale între toate părțile în cauză. Mai exact, concubinajul poate fi prinţipit, definit, și legiferat de diverse prevederi legale. Codul Civil acordă libertate partenerilor concubinari de a stabili termenii acestor relații, precum și drepturile și obligațiile specifice acestora. De exemplu, pot fi prevederi de îngrijire a copiilor, colaborarea financiară și folosirea proprietății partenerilor, precum și obligaţii privind obligaţiile și indemnizaţiile în care partenerul concubin este responsabil.
Atât angajatorii, cât și divorțații sunt de asemenea acoperiți de legiuirea actuală. În cazul în care un angajator decide să acorde beneficii partenerului concubin al unui angajat, acela poate fi obligat să le ofere acestuia aceleași drepturi pe care le acordă angajaților însurați. Divorțul este tratat și el ca fiind un drum, în timpul căruia Tribunalul poate face schimbări ale raporturilor dintre partenerii concubinari și considere cazuri în care inadecvarea relației pot duce la anularea concubinajului și distribuirea patrimoniilor comune.
Avantajele și dezavantajele concubinajului
Cel mai important avantaj al concubinajului în România este acela că, datorită excluderii ceremonialului căsătoriei, relaţia poate fi creată fără hârțogării și cheltuieli suplimentare. Între alte avantaje se numără și faptul că folosările proprietății în cadrul unei relații concubinare sunt deosebit de flexibile, iar cheltuielile pentru divorț sunt mult mai reduse decât în cazul căsătoriilor.
Pe de altă parte, cei mai dezavantajați în relațiile concubinare pot fi copiii. Aceștia nu pot baza în principiu niciun drept pe care acest lucru îl conferă părinților lor, și astfel nu pot primi de la partenerul concubin vreodată drepturile bănești sau de vizită de care alți copii beneficiază în cazul părinților lor căsătoriți.
Obligațiile și drepturile partenerilor concubinari
Conform legilor românești, atât partenerul concubin, cât și partenerul concubin au anumite obligații și drepturi.
Obligațiile incluse în relația concubinara includ:
-
Respectarea și ascultarea – Partenerii trebuie să se respecte reciproc și să țină cont de sentimentele și opiniile celorlalți;
-
Fidelity și fidelitate – Partenerii trebuie să-și respecte angajamentul pe care l-au luat când și-au unit destinul unul cu celălalt;
-
Responsabilitatea față de cheltuieli – Pentru a putea asigura buna gestionare a afacerilor partenerilor concubinari, concubinii sunt responsabili de cheltuieli comune;
-
Responsabilitatea față de copii – De asemenea, în cazul în care partenerii concubinari adoptați sau hotărăsc să aibă copii, aceștia au obligația de a-i asigura și îngriji la fel ca și celelalte familii;
