Începând cu anul 2002, legea recunoaște o formă de relație familială, denumită “familia reconstituită”. Acest concept include relațiile interpersonale formate nu numai prin căsătorie, ci și pot include relații între concubini, cu titulatura “unul din părți”. Cu toate acestea, deși statul român oferă ocazional protecția legală unui concubin, el nu a oferit încă drepturi și obligații specifice acestei forme de relație. Drepturile și obligațiile unui concubin la ora actuală în România sunt dezbatute în mod constant.
Acest articol abordează această problematică, discutând despre drepturile și obligațiile de care are parte o persoană din cadrul relatiei concubinale în ceea ce privește asistența medicală, proprietățile, regimul fiscal, cotele de îngrijire și altele.
Ce sunt drepturile și obligațiile unui concubin?
Un concubin este o persoană de sex opus cu care o altă persoană trăiește într-o relație “de fapt”, fără să fie căsătorită. Concubinatul (relația) se consideră, în mod tradițional, un mod de trai neregulamentat, care este recunoscut în acest moment în numeroase țări. Multe țări au decis să confere acestor relații relații drepturi similare cu cele oferite câtre căsătoria legalizată, inclusiv protecție legală, acces la terapie de familie, drept de moștenire. În acest sens, drepturile și obligațiile unui concubin variază foarte mult în funcție de țara care reglementează și recunoaște această formă de relație. În cazul României, acestea se bazează mai ales pe reglementări specifice și înțelegeri bilaterale între cei doi concubini.
Asistență medicală
Unul dintre principalele drepturi ale unui concubin în România este acela de a fi incluși într-un sistem de asigurări medicale. În prezent, există numeroase circumstanțe în care optionarea unui partener de asigurare se poate face printr-o asigurare de sănătate. Acest lucru poate fi făcut și în absența căsătoriei sau tutela legală a ambilor parteneri. În acest caz, concubinii se vor achita proporțional pentru cheltuielile de asistență medicală și vor fi ambii protejați de aceeași formă de asigurare medicală.
Drepturi patrimoniale și fiscale
Conform legii românești, un concubin are același drept la bunuri și proprietăți ca și soții. Din această perspectivă, acest drept include proprietățile adunate împreună de concubini în timpul relației, inclusiv beneficiile oferite prin intermediul asigurării sociale. De asemenea, ambii concubini au obligația de a se îngriji reciproc. În plus, concubinii care trăiesc împreună deduc sumele cheltuite pentru îngrijirea reciprocă de la impozitul pe venitul lor anual. Pe de altă parte, un concubin nu își poate ocupa proprietatea conjugală care este în titlu al soțului.
Regimul fiscal
Potrivit legii României, un concubin are dreptul de a se adresa autorității fiscale pentru orice problemă care îi privește persoana sau împrejurările sale financiare. Acest drept este recunoscut și de către autoritățile publice. De asemenea, concubinii sunt subiectul unor reguli fiscale speciale. Potrivit acestora, concubinii se pot bucura de beneficiile fiscal-fiscale prevăzute în cazul căsniciilor (cotele de îngrijire, împărțirea bunurilor comune, etc).
Divorț sau separare din relația concubinală
În cazul pieirii relației concubinale, prin divorț sau separare, ambii concubini vor avea aceleași obligații și obligații pe care le aveau și înainte. Mai exact, ambii concubini trebuie să se asigure că nu afectează interesele celuilalt și să-și îndeplinească obligațiile financiare și materiale. Un acord încheiat cu privire la obligațiile financiare și materiale recurente ale ambilor concubini în perioada de separare poate fi de ajutor în acest sens.
În ceea ce privește proprietățile, regulile generale privind împărțirea bunurilor comune se aplică și în cazul unui divorț sau separare al unui concubin. Potrivit acestora, bunurile adunate în timpul relației de concubinat (atenție, ele nu sunt considerate bunuri de natură patrimonială) vor fi împărțite în mod egal între cei doi. De asemenea, în cazul în care partenerul dorește să plece din locația comună, el va avea obligația de a oferi o justificare pentru aceasta (pentru a nu influența interesele celuilalt).
