Articolul 205 al Noului Cod de procedură civilă (NCPC) a fost introdus cu scopul de a reglementa procedura specială privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești precum și modul în care aceste hotărâri pot fi recunoscute, validate și puse în aplicare. Acest articol al NCPC stabilește dreptul persoanelor de a obține recunoașterea și executarea hotărârii luate de către instanțele judecătorești, chiar și atunci când aceasta nu poate fi aplicată în mod direct.
Acest articol a fost conceput pentru a asigura o bună administrare a justiției și de aceea trebuie interpretat corect și aplicat începând cu data intrării lui în vigoare.
Ce spune articolul 205 din NCPC
Articolul 205 din NCPC stabilește procedura de punere în executare a hotărârilor judecătorești, precum și reglementarea modului în care hotărârile trebuie recunoscute, validate și puse în aplicare. Acest articol stabilește, de asemenea, că instanțele judecătorești au dreptul de a începe procedura ca și cum executarea ar începe la ziua hotărârii, chiar dacă hotărârea judecătorească nu poate fi imediat pusă în aplicare.
De asemenea, articolul 205 din NCPC învață partea interesată de regula generală potrivit căreia executarea hotărârilor judecătorești, chiar hotărâri definitive, nu poate fi începută fără o prealabilă titrare și întocmirea tuturor actelor necesare. Acest principiu a fost introdus în vederea asigurării recunoașterii și pune în aplicare ușoare a hotărârilor judecătorești.
Având în vedere importanța acordată procedurii de punere în executare a hotărârilor judecătorești, instanțele judecătorești au stabilit în Articolul 205 din NCPC că persoanele pot cere în mod legal solicitarea și punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești. Pentru a asigura îndeplinirea acestor cereri, instanțele judecătorești pot emite înfățișări și titluri (titrări) care să aibă efect legal și practic.
Procedura de punere în executare a hotărârilor
Procedura de punere în executare a hotărârilor judecătorești începe cu citarea persoanei care a pierdut cauza înaintea instanței de judecată. Citația conține detalii precum ce hotărâre a luat instanța și ce soluție a impus ca o consecință a pierderii cauzei respective. Când se emite o hotărâre de chestiuni principale, instanța poate să ia măsuri specifice, cum ar fi crearea unui cont bancar pentru gestionarea și controlul fondurilor implicate în hotărârea luată.
În următoarea etapă, instanța poate cere întocmirea unei cereri și a unui titlu în care să se facă referire la hotărârea judecătorească, la persoanele implicate și la modul în care trebuie recunoscută și pusă în aplicare hotărârea. Titlul se va înregistra la instanța competentă și fi pus în aplicare de către instanțele care au competența în acest sens.
În continuare, o notificare va fi trimisă persoanei care a pierdut cauza. Această notificare va conține atât informații despre hotărârea respectivă, cât și procesul de punere în executare și de recunoaștere și execuție a acesteia. Odată primită, persoana interesată are dreptul de a face apel la hotărârea judecătorească, dacă consideră că aceasta este nelegitimă sau nedreaptă.
După primerea notificării, instanța poate emite ordonanțe de executare, începe procedura de execuție a hotărârilor judecătorești și poate dispune confiscarea bunurilor pentru acoperirea datoriilor acordate prin hotărâre.
Ce efect are o hotărâre judecătorească?
Hotărârea judecătorească are forță de lege și poate fi pusă în aplicare de către instanțele competente prin simpla recunoaștere și punere în aplicare a hotărârii, fără să mai fie nevoie de procedura de execuție. Aproape toate hotărârile judecătorești au efect imediat, fără prealabilă titrare și întocmire de documente necesare. Din nefericire, persoanele pot refuza să își asume hotărârea și să o pună în aplicare, chiar dacă aceasta a fost dată în mod valabil.
În astfel de cazuri, instanța poate să înceapă procedura deexecutare a hotărârilor judecătorești, potrivit prevederilor Articolului 205 din NCPC.
