Legea 217 din 2003 privind soluționarea alternativă a litigiilor (Legea privind soluționarea alternativă a litigiilor) a fost introdusă de către guvernul român în 2003 pentru a facilita rezolvarea profesională și echitabilă a litigiilor între părți, fără ca aceasta să fie nevoită să treacă prin tribunale. Această lege atribuie organismelor de soluționare a litigiilor (ODSL) facilitarea, supervizarea și certificarea arbitrajului comercial și oferă noi modalități de mediere a disputelor comerciale.
În această lucrare ne vom axa asupra tuturor aspectelor legate de Legea nr. 217/2003 privind soluționarea alternativa a litigiilor, explicând ce este, ce presupune, cum poate fi folosit, similitudinile și diferențele sale față de alte cadre legale și alte câteva informații importante.
Ce este Legea 217/2003 privind soluționarea alternativă a litigiilor?
Legea nr. 217 din 2003, cunoscută și sub denumirea “Legea privind soluționarea alternativă a litigiilor”, a fost introdusă în anul 2003, având scopul de a rezolva conflictul dintre părțile implicate prin proceduri profesionale și echitabile de soluționare a litigiilor, fără a fi necesară deschiderea unui proces judiciar. În esență, legea crează un cadru legal care permite instruirea și certificarea organismelor de soluționare a litigiilor (ODSL), în vederea facilitării soluționării echitabile și a aducerii amiabile a litigiilor.
La ce lume sunt ODSL și cum poate fi folosită legea?
ODSL este un termen general pentru diverse entități acceptate de lege care sunt tratate ca entități independențe autorizate să gestioneze și să rezolve conflictele comerciale în mod profesional și echitabil. Aceste entități sunt numite în general tribunaluri arbitrale sau centre de arbitraj și sunt supuse unor reguli și proceduri riguroase pentru a ajunge la o soluție corectă și rapida.
Aceste entități vor trebui să aibă în vedere drepturile și interesele celor două sau mai multe părți implicate în disputele comerciale, folosind proceduri pre-determinate. Odată ce legea este invocată, CDPL va gestiona disputele, începând cu informarea tuturor părților de către Centru.
Aceste organisme sunt autorizate și îndrumate de lege să rezolve disputele comerciale conform codului deontologic. O dată ce o persoană a invocat legea, organismul va oferi servicii administrative și un sortiment de servicii în raport cu toate aspectele semnificative ale conflictei sale, inclusiv consultații, negocieri și proceduri de arbitraj sau mediere, oferind într-un final o decizie concluzivă și definitivă în legătură cu disputa.
Similitudini și diferențe între Legea 217/2003 și celelalte cadre legale
Cu toate că Legea nr. 217/2003 este un cadru legal ce se bazează pe principiul alternativității, prezintă în același timp numeroase similitudini cu alte formate alternative, precum: medierea, concilierea, negocierea, transacționarea, arbitrajul și tranzacțiile extrajudiciare.
Similitudinile se referă în principal la faptul că toate aceste cadre legale oferă soluții rapide și economice pentru rezolvarea litigiilor. Aceste procese depind în mare măsură de bunăvoința și vointa părților implicate și îl exclud pe judecătorul sau un organism terț în rezolvarea conflictului.
Diferența cheie între Legea 217/2003 și celelalte cadre legale este că, desigur, aceasta se referă strict la disputele comerciale, în vreme ce alte cadre legale pot fi folosite pentru a rezolva atât litigii comerciale, cât și civile.
Cum funcționează Legea 217/2003?
Legea se bazează pe principiul consensualității, care presupune în plus față de acordul părților implicate și acordul unui “profesionist ad-hoc”. Acest “profesionist ad-hoc” poate fi un arbitru acreditat sau un mediator profesionist, care va gestiona și va rezolva conflictul dintre părți.
Modelul acestei legi se bazează pe proceduri elaborate, care prezintă principiile vinovăției procesuale și ale tratamentului echitabil al tuturor părților implicate. Aceste proceduri pot fi specifice pentru fiecare organism de soluționare a litigiilor, deoarece aceasta este o entitate independentă careva supune propriului regulament sau reguli speciale.
Procesul poate incepe atunci când o parte invocă legea în fața unei alte părți, invitând-o la întâlniri de mediere, unde ODSL va face eforturi pentru a aduce ameliorarea și consensul partilor în cazul de față. Urmează apoi o fază de informare, în care partea invitată este informată despre cazul lor și despre procedura de urmat.
