Atunci când un cuplu divorţează, procesul este adesea stresant, agitat şi emoţional. Unul dintre subiectele ce pot provoca cel mai mult stres, mai ales când vorbim de divorţurile mai complicate, se referă la împărţirea activelor. Deşi, deseori, partenerii pot fi de acord asupra bunurilor împărţite înainte de a trece la tribunal, Există momente în care mediatorii juridici sunt nevoiţi să recurgă la legislaţia referitoare la partajul bunurilor.
In acest articol ne vom informa asupra legea partajului și ne vom fociza asupra elementelor esențiale pe care trebuie să le luăm în considerare dacă avem de-a face cu această situație. Vom explora ce se înțelege prin legea partajului, cum funcționează procesul de partaj și ce bunuri pot fi partajate.
Ce este legea partajului?
Legea partajului este termenul legal utilizat pentru a descrie modul în care un cuplu împarte bunurile după divorţ. Această lege asigură că partea care întreţine o certificare de căsătorie primeste o parte echitabilă din activele comune. Relatia unei perechi este asimilata cu o afacere comuna şi cu toate acestea, în conformitate cu legea partajului, bunurile şi datoriile sunt împărţite în mod echitabil în cazul unui divorţ.
Legislaţia partajului bazoară împărţirea bunurilor asupra principiilor egalităţii, care spune că soţii sunt responsabili faţă de fiecare resursă pe care o detin, acordându-le fiecăruia dreptul la o parte egală a activelor. Acest lucru include diverse active de întreprindere, proprietăţi imobiliare, imobilizări corporale, conturi bancare şi investiţii.
Cum funcționează legea partajului?
Împărţirea bunurilor în caz de divorţ, în conformitate cu legea partajului, este procesul prin care două persoane care nu mai vor să fie în căsnicie îşi partajează activele între ele. Acesta poate fi un proces destul de lung, complicat şi stresant, cum ar fi:
- Evaluarea şi determinarea activelor aflate în proprietate comună, cum ar fi investiţiile, fondurile de pensii şi conturile de economii;
- Discutarea alegeriilor pe care le face fiecare parte;
- Negocierea punctelor cheie;
- Negocierea contractului de divorţ.
În multe cazuri, cei doi parteneri pot lua decizii împreună, ceea ce poate minimiza stresul asociat procesului de împărţire a bunurilor. Dacă partenerii nu pot ajunge la un acord, legea partajului va intra în vigoare pentru a ghida procesul de separare, prin determinarea modului în care bunurile sunt împărţite în mod echitabil. Fiecăruia dintre parteneri îi va fi acordat un set egal de active.Din punct de vedere juridic, partajul bunurilor se bazează pe principiul egalităţii. Aceasta prevede că atunci când un cuplu se separă sau divorcează, trebuie să împartă bunurile comune în mod egal.
Când se aplică Legea partajului?
Legea partajului se aplică tuturor divorţurilor in care partenerii au fost intr-o casatorie legata prin certificare inainte de a se desparti. Ea se aplica atat mariajelor din comunitate, cum ar fi cele din comunitatea castei in India, cat si relatiilor nicey pe care lezuitorii le considereaza mariaje. Se aplică, de asemenea, Atât mariajei catolicilor și protestanților cat și civila, indiferent de statul în care este localizat cuplul.
Exista cazuri in care legea partajului nu se poate aplica. Unele exemple includ casatoria mixta, casatoria de dragul cetateniei, existente contract de casatorie pe suflet și alte tipuri de casatorii anterioare. Daca unul sau ambele parteneri nu au certificare de casatorie, activele comune nu pot fi partajate în conformitate cu legea partajului.
Care sunt bunurile care pot fi împărțite in urma aplicarii Legii Partajului?
Bunurile care pot fi împărţite între parteneri prin legea partajuluidepend de jurisdicţia statului. Exemple de bunuri care pot fi împărţite in cadrul acestei proceduri includ:
- Proprietăţi imobiliare
- Investiţii și conturi bancare
- Bijuterii și Arta
- Contribuţii la companii de pensii
- Datorii și asigurări medicale
- Bunuri personale și alte active.
De asemenea, partenerii pot fi obligaţi să plăteasca unul către celălalt în cazul în care se decide ca unul dintre parteneri să rămână proprietarul proprietăţii sau când ambii parteneri optează pentru divizarea activelor.
În cazul în care copiii sunt implicaţi în procesul de divorţ, ei pot avea, de asemenea, bunuri care sunt aduse în considerare. Acestea includ, de obicei, o casă, o facultate sau orice alte bunuri asupra cărora ajutorul financiar al parintilor ar putea fi necesar.
